<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?> <!DOCTYPE article PUBLIC "-//NLM//DTD JATS (Z39.96) Journal Publishing DTD v1.2d1 20170631//EN" "JATS-journalpublishing1.dtd"> <ArticleSet> <Article> <Journal> <PublisherName>revista-medicina-scolara</PublisherName> <JournalTitle>The Journal of School and University Medicine</JournalTitle> <PISSN/> <EISSN/> <Volume-Issue>Volume 9, Issue 2</Volume-Issue> <PartNumber/> <IssueTopic>Multidisciplinary</IssueTopic> <IssueLanguage>English</IssueLanguage> <Season>April-June 2022</Season> <SpecialIssue>N</SpecialIssue> <SupplementaryIssue>N</SupplementaryIssue> <IssueOA>Y</IssueOA> <PubDate> <Year>-0001</Year> <Month>11</Month> <Day>30</Day> </PubDate> <ArticleType>Medical</ArticleType> <ArticleTitle>GENETIC ASPECTS IN TYPE 1 DIABETES MELLITUS</ArticleTitle> <SubTitle/> <ArticleLanguage>English</ArticleLanguage> <ArticleOA>Y</ArticleOA> <FirstPage>28</FirstPage> <LastPage>33</LastPage> <AuthorList> <Author> <FirstName>Zara</FirstName> <LastName>Radu</LastName> <AuthorLanguage>English</AuthorLanguage> <Affiliation/> <CorrespondingAuthor>N</CorrespondingAuthor> <ORCID/> </Author> </AuthorList> <DOI>10.51546/JSUM.2022.9204</DOI> <Abstract>Diabetul zaharat (DZ) de tip 1 este considerat la ora actuala ca o afectiune autoimuna cu etiologie multifactoriala, produs de o interactiune complexa a mai multor factori genetici, epigenetici si de mediu, a caror consecinta este distructia progresiva a celulelor beta-pancreatice (cele care sintetizeaza insulina) si __ampersandsignicirc;n final, deficitul absolut de insulina endogena. Aproximativ 5-10% din toti pacientii cu diabet au diabet zaharat de tip 1. DZ de tip 1 este mediat imun __ampersandsignicirc;n peste 90% din cazuri si poate aparea la orice grupa de v__ampersandsignacirc;rsta, dar este cel mai frecvent la copii si adulti tineri, de asemenea are un grad ridicat de concordanta ridicata __ampersandsignicirc;n r__ampersandsignacirc;ndul gemenilor monozigoti (33 p__ampersandsignacirc;na la 42%) si se manifesta puternic __ampersandsignicirc;n familii (15% din cazurile de DZ prezinta agregare familiala) cu risc mare pentru rudele de gr I (6-7% familie vs 0,4% populatia generala) cu o amprenta parentala (7-8% tata-copil vs 2-4% mama-copil), riscul __ampersandsignicirc;ntre frati fiind de aproximativ 10 ori mai mare dec__ampersandsignacirc;t riscul __ampersandsignicirc;n populatia generala. Studiile geneticii DZ de tip 1 au dezvaluit contributia cheie a regiunii antigenului leucocitar uman (HLA) la susceptibilitatea DZ de tip 1, abordarile de familie si studiul genelor candidate au descoperit __ampersandsignicirc;nca cinci loci asociati cu DZ de tip 1, iar studiile de asociere la nivelul genomului (GWAS) a crescut numarul de loci la peste 60. Identificarea si studiul actiunii genelor de susceptibilitate pentru DZ de tip 1 ar putea sa puna __ampersandsignicirc;n evidenta depistarea precoce a prediabetului si formelor necomplicate dar si elaborarea unor noi tinte si strategii terapeutice si elaborarea unui plan de tratament personalizat.</Abstract> <AbstractLanguage>English</AbstractLanguage> <Keywords>type 1 diabetes mellitus, genes, risk, genetic susceptibility</Keywords> <URLs> <Abstract>https://revista-medicina-scolara.ro/ubijournal-v1copy/journals/abstract.php?article_id=13898&title=GENETIC ASPECTS IN TYPE 1 DIABETES MELLITUS</Abstract> </URLs> <References> <ReferencesarticleTitle>References</ReferencesarticleTitle> <ReferencesfirstPage>16</ReferencesfirstPage> <ReferenceslastPage>19</ReferenceslastPage> <References>1. Marklova, E., Genetic aspects of diabetes mellitus. Acta Medica (Hradec Kralove), 2001. 44(1): p. 3-6. 2. Babe?, A.P., Ghid de management al diabetului zaharat, M. s?n?t??ii, Editor. 2021: Monitorul Oficial Nr. 997 bis din 19 octombrie 2021. p. 240. 3. Skyler, J.S., et al., Differentiation of Diabetes by Pathophysiology, Natural History, and Prognosis. Diabetes, 2017. 66(2): p. 241-255. 4. Bonora, E. and R. DeFronzo, Diabetes. Epidemiology, Genetics, Pathogenesis, Diagnosis, Prevention, and Treatment. 2018. 5. Bakay, M., et al., The Genetic Contribution to Type 1 Diabetes. Curr Diab Rep, 2019. 19(11): p. 116. 6. Ilonen, J., et al., Patterns of and;beta;-cell autoantibody appearance and genetic associations during the first years of life. Diabetes, 2013. 62(10): p. 3636-40. 7. Noble, J.A., Immunogenetics of type 1 diabetes: A comprehensive review. J Autoimmun, 2015. 64: p. 101-12. 8. Bergholdt, R., et al., Identification of novel type 1 diabetes candidate genes by integrating genome-wide association data, protein-protein interactions, and human pancreatic islet gene expression. Diabetes, 2012. 61(4): p. 954-62. 9. Pociot, F. and and;Aring;. Lernmark, Genetic risk factors for type 1 diabetes. Lancet, 2016. 387(10035): p. 2331-2339. 10. Fradin, D., et al., Association of the CpG methylation pattern of the proximal insulin gene promoter with type 1 diabetes. PLoS One, 2012. 7(5): p. e36278. 11. Miao, F., et al., Profiles of epigenetic histone post-translational modifications at type 1 diabetes susceptible genes. J Biol Chem, 2012. 287(20): p. 16335-45. 12. Zheng, Y., Z. Wang, and Z. Zhou, miRNAs: novel regulators of autoimmunity-mediated pancreatic and;beta;-cell destruction in type 1 diabetes. Cell Mol Immunol, 2017. 14(6): p. 488-496. 13. Zullo, A., et al., Epigenetics and type 1 diabetes: mechanisms and translational applications. Transl Res, 2017. 185: p. 85-93. 14. Ahlqvist, E., et al., The genetics of diabetic complications. Nat Rev Nephrol, 2015. 11(5): p. 277-87. 15. Insel, R.A., et al., Staging presymptomatic type 1 diabetes: a scientific statement of JDRF, the Endocrine Society, and the American Diabetes Association. Diabetes Care, 2015. 38(10): p. 1964-74.</References> </References> </Journal> </Article> </ArticleSet>